Crucea

Era iarna si liniste, asa cum e mereu la munte.

Candela sfaraia atinsa de cate un fulg dar nu voia sa se stinga, statea de straja sa-i dea lumina chipului de lemn al lui Iisus.

Oamenii treceau grabiti si putini erau aceia care uitau sa-si faca cruce. O batrana se apleaca, isi face semnul crucii larg, cu evlavie si cu rugaciuni spuse in soapta. Treceau calatorii si batrana se uita lung la ei: "poate nu mai ajung la biserica, maica, poate nu mai ajung..."

Cand vezi o troita asezata in drumul tau stii ca ai liniste sufleteasca.

Putini sunt oamenii care mai fac astfel de cruci, ii gasesti greu, sunt oameni asezati, cu rostul vietii si al pamantului adanc patruns in suflet.