Darul

Câte descopeream în sopron la bunicul... câte stricam si cautam sã stricãm. Stiam ca ascunde comori si noi trebuia sa le descoperim, era musai, între atâtea unelte, sertarase si o roatã mare de lemn de moarã sigur se ascundeau multe.

Bietul de el nu ne certa niciodata, ...
Noi gandeam ca l-am pacalit si nu stie.
S-a dus bunicul, s-a dus sa se odihneasca, copiii lui l-au plans si unul a ramas cu un dar de la el fara macar sa stie. Bunicul lasase o cruce neterminata si era mare pacat sa lasi pe Iisus fara terminare asa ca unul din baieti a incercat sa termine de sculptat crucea.

Nu s-a gandit niciodata ca in mainile lui statea taina sculpturii. De-atunci oamenii au inceput sa stie de Vasile a lu' Manea si l-au cautat. A sculptat cruci pe care oamenii le-au inaltat la raspantiii de drumuri, lumea sa se inchine la ele de sanatate, sa regaseasca in fata lor linistea ca drumul le va fi bun.